Despre carte: 1990 / În ultimii ani, fluxul de informații despre China, marele nostru vecin, a crescut semnificativ. Contrastele ascuțite și întorsăturile neașteptate ale evenimentelor din viața acestei țări sunt izbitoare. Este probabil că este dificil și pur și simplu imposibil să înțelegi experiența istorică unică a Chinei, să pătrunzi în misterul caracterului său național, fără a stăpâni bogata cultură a Chinei, în special stratul ei artistic. Multă vreme, în patria scrierii antice, tot ceea ce ține de conceptul de „wen” a fost venerat, mai întâi acestea au fost semne pe oasele animalelor de sacrificiu, apoi hieroglife, scris, literatură fină și cultură. În timpul nostru, soarta literaturii chineze s-a dovedit a fi indisolubil legată de greutățile trăite de oameni. Autorii multor lucrări de la începutul anilor 70-80, cele care s-au format ulterior în „literatura cicatricilor”, se îndreaptă adesea către trecutul recent - la anii inițial roz, apoi alarmant de contradictori ai anilor 50, până în anii 60. care a devenit un bulgăre de durere și groază Odată cu renașterea țării după haosul „revoluției culturale”, literatura chineză dobândește din nou dreptul de a vorbi deschis despre cele mai acute conflicte sociale, de a descrie lumea spirituală a contemporanului în toată complexitatea și contradicțiile ei, Gao Xingjian. a cărei poveste este publicată cu ușoare abrevieri, aparține numărului de scriitori din generația mijlocie, care, de asemenea, „Deceniul pogromurilor” nu a trecut - el, ca mulți alți reprezentanți ai intelectualității creatoare, a fost exilat în sat. În zilele noastre este un celebru prozator, dramaturg și critic literar.